..și iar Tokyo 2020

 

  La olimpiada aceasta s-au introdus sportuti noi în calendarul jocurilor: softball (baseball-ul feminin), skateboarding, karate, escaladă și surfing. La ce m-am uitat a fost softball, puțin, că n-am înțeles nimic deoarece nu cunosc regulamentul. Se zice că soft/bassball ste urmașul oinei, jocul nostru national, dar vorba lui Vasile Muraru și NareLăzărescu, “ dar pe care nu-l șie nimeni”; am auzit de oină, în școala generală aveam probă la aruncarea mingiei de oină, dar atât. Nici uncuvânt despre regulament, amănunte despre jocuri... nimic. Sportul nostru tradițional...

  În schimb m-a fascinat skateboarnicul. Spectaculos ! Și dacă la nivel de olimpiadă cădeau cu nedejde finaliștii nici nu vreau să-mi închipui căzăturile curente la antrenamamente. Doar la derialul Știința Prostiei serial difuzat de National Geogaphic am vazut căderi mai spectaculoase. Dar s-au găsit destui competitori. Mare curaj !

 Cu rol informativ dau mai jos toate sporturile olimpice ca să vă scutesc de effort:

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jocurile_Olimpice_de_var%C4%83_din_2020

 

Sporturi olimpice

Programul oficial pentru Jocurile Olimpice de vară 2020 a fost aprobat de către consiliul executiv al CIO la 9 iunie 2017. Președintele CIO, Thomas Bach, a declarat că obiectivul Jocurilor Olimpice de vară de la Tokyo este să le facă să fie mai „tinerești” și mai „urbane” și a pledat pentru creșterea numărului de femei participante.^[38][39]

Jocurile vor cuprinde 339 de evenimente în 33 de sporturi diferite, cuprinzând 50 de discipline. Alături de cele cinci noi sporturi care vor fi introduse la Tokyo, vor exista cincisprezece noi evenimente în cadrul sporturilor existente, inclusiv baschetul 3x3, ciclismul freestyle BMX și ciclismul Madison, precum și noi evenimente mixte în mai multe sporturi.

 

 

 

 

 

 

 

În lista de mai jos, numărul de evenimente din fiecare disciplină este notat între paranteze.

·         Atletism (48) ·         Badminton (5) ·         Baschet (4) ·         Baseball (2) ·         Box (13) ·         Caiac canoe (16) ·         Canotaj (14) ·         Ciclism (22) ·         Echitație (6)

·         Hochei pe iarbă (2) ·         Fotbal (2) ·         Gimnastică (18) ·         Golf (2) ·         Haltere (14) ·         Handbal (2) ·         Înot sincron (2) ·         Judo (15) ·         Karate (8)

·         Lupte (18) ·         Natație (37) ·         Navigație (10) ·         Pentatlon modern (2) ·         Polo pe apă (2) ·         Rugby în VII (2) ·         Sărituri în apă (8) ·         Scrimă (12) ·         Skateboarding (4)

·         Surfing (2) ·         Taekwondo (8) ·         Tenis de masă (5) ·         Tenis de câmp (5) ·         Tir (15) ·         Tir cu arcul (5) ·         Triatlon (3) ·         Volei (4)

 

 

 

Tokyo 2020, Fotbal: România – Coreea de Sud

 

 

  România a încasat 4 boabe de la Coreea de Sud. Dacă nu aș fi știut dinainte rezultatul aș fi acuzat televizorul (am un SAMSUNG) de favoritism. Dar televizorul a fost imparțial. Despre cum au jucat românii nu pot decât să dau un citat după Vasile Voiculescu “Altfel, prost pe toate părțile și în toate felurile”.

 

Ceva despre primele partide de fotbalul de la Olimpiada de la Tokyo 2020

 

   În premieră la transmisiile de la Olimpiadă Eurosportul transmite pe 6 canale deodată. La Rio au fost doar partu canale sau poate n-am știut eu, mă rog...Și tot în premieră am văzut și văd meciuri fără nici un comentariu. Așa ceva chiar că n-am văzut niciodată. Hai că fără spectatori, decât cu pandalia pardon ! pandemia am mai văzut. Dar fără comentariu la televizor n-am mai văzut. Am avut aceiași impresie ca atunci când mă duceam la stadion și mă uitam la meciuri din sală de handbal, baschet sau ce se mai juca. Teribilă impresie !

  Dar meciurile de fobal femenin mi-au plăcut la nebunie pe toate câte le-am văzut până acum. Deschise, cu angajament, de la o poartă la alta și, mai ales, cu multe goleri. Ăsta este fotbalul adevărat: cu goluri și faze tari să-ți stea inima în loc. Publicul vrea să vadă luptă, angajament, dăruire și goluri, cât mai multe goluri. Mi-a rămas în memorie un meci pe care l-a jucat Bayern Munchen cu nu mai știu ce echipă din campionatul german. Meciul as-a jucat anul trecut și tot fără spectatori dar televizat. Conducea Bayer-ul cu 5-0, era minutul 86, și tot Bayerul  era călare pe adversar. Nu degeaba se zice de ani de zile că “pe nemți să fi sigur că i-ai bătut doar când îi vezi urcați în autocar”. Meciul are 90 de minute plus prelungiri: tot ca să joci. Dar să joci ! Nu trageri de timp ghiolbănești, temporizări tâmpite cu pasă dată în spate la portar de la mijlocul terenului și aranjări de mingie pentru lovituri libere cu gingășie de parcă mingia ar fi din porțelan de Sevres. Asta am văzut la recentul încheiatul Campionat European.

   Și acum, când mi-au arătat ce frumos au jucat la Olimpiada din Japonia femeile în cele trei-patru jocuri la care m-am uita, m-a umplut de plăcere. “Deci se poate tovarăși, se poate, dar numai să se vrea !”

Deschiderea Jocurilor Olimpice de Vară Tokyo 202

 

  Din curiozite m-am uitat și eu le Deschidere. Am scăpat puțin din început dar am prins mai toată defilarea. Ca orice român vroiam să văd, binențeles, delegația Românei. Și m-am tot uitat, și m-am tot uitat și defilau delegațiile diferitelor alte  țări într-o ordine absolut aleatoare – mi s-a părut mie, dar  România – ioc ! Credeam că  o ratasem. Noroc cu comentatorul român care m-a luminat că delegația României nu defilase încă. Aproape de final, o fi vre-o prevestire ? a defilat și delegația României. Drăguță, veselă, costume frumoase etc. Și atunci mi-a venit ideea de a căuta pe net alfabetul japonez. “…trădare dar s-o știm și noi”vorba lui Nea Iancu Caragiale. Și am găsit. Ce măi frate ! Mi-am bătut capul de am făcut cucuie pe diferite site-uri și tot n-am înțeles nimic. Pentru cine vrea șă-și bată și el capul dau în continuare doar două linkuri:

 

 

 

https://www.shutterstock.com/image-vector/vector-illustration-how-write-letters-japanese-157606715?irclickid=3-QUD1x2wxyLWV4wUx0Mo3EHUkBUyu3lX31m1E0&irgwc=1&utm_medium=Affiliate&utm_campaign=Stockfresh%20by%20Stockphotos.com%20GmbH&utm_source=2691128&utm_term=stockfresh&c3ch=Affiliate&c3nid=IR-2691128

 

și

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Scrierea_japonez%C4%83

Mărtusisc că eu unul n-am înțeles nimic. O adevărată chinezărie !

Jocurile Olimpice 2020, Fotbal - Honduras – România: 0 -1

 

Jocurile Olimpice 2020, Fotbal - Honduras – România: 0 -1

 

   Mda. Bine că au bătut ai noștri. Despre meci ce să zic ? Orices-ar zice au câștigat și până la urmă asta contează. În fotbal câștigă ăia care dau cu un gol în plus față de adversar. Nu este vorba noastră că “au jucat bine, dar au luat bătaie” ? Nu există! A ai avut ghinion, mingea n-a vrut să intre în poartă...se mai întâmplă; la un meci (vezi meciul României cu Irlanda de Nord sau Irlanda, nu mai țin minte, cel mai ofensiv meci al României, am stat călare pe ei, la poarta lor, practic 90 de minute și mingea nu a vrut să intre în ațe) dar asta se întâmplă o dată. La români durează de zeci de ani. Generația de Aur – o excepție care confirmă legea. Că la noi la politică, fotbal și calculatoare se pricepe toată lumea. Dar fotbal de performanță nu avem și nici n-am avut poate tocmai d’aia. Prea se pricep toți.  Cristian Țopescu a fost sacrificat pentru că a spus în debutul unui meci al naționalei “că ar fi bine să lăsăm jucătorii să joace și în străinătate” și proasta de capul statului a înțeles că Țopescu a îndemnat tinerii să plece din țară. Iar acum când ai meciuri pe bandă la televizor (eu sunt abonat Vodafone) din toate campionatele de vârf ale Europei, jucători care joacă și la echipe de prestigiu, noi nimic. Când ne revin jucătorii la națională lasă la graniță tot ce au învățat sau au văzut prin stănătățuri și se scufundă în mediocritatea fotbalului românesc. Păcat sacrificiul tău Cristiene Țopescu !

Jocurile Olimpice 2020, Fotbal - Zambia – Olanda: 3 - 10

 

  Un scor al meciului neverosibil, fluviu, ocean.. și imediat după meci mi-am adus aminte de “Viitorul” Scornicești și scorul lor de 18 la 0 cu “Electrodul” Slatina. Aia echipă, românească, de-a noastră, din popor. Acum dacă mă gândesc bine cu un pic de efort poate olandezele egalau performanța Scorniceșrilor. Dar n-au egalat-o. Ca românul, nu-i așa, nu-i nici unul sau vorba lui Constantin Tănase: “Ca la noi la nimenea”.

  Dar, măcar, am văzut și eu fotbal adevărat după oroarea care s-a numit Campionatul European de Fotbal 2020. Toți se băgau cu fundul în poartă și așteptau loviturile de la 11 metrii. Pîi mai bine decât să se mai chinuie să înceapă direct cu loviturile de la 11 metrii. Nici aleargătură, efort, transpirație etc. Că dacă joacă-șutează prost se schimbă antrenorul și nu jucătorii. Că așa este în fotbalul modern…

 

https://www.prosport.ro/sport-life/special/reportaj-savuros-povestea-echipei-lui-ceausescu-5744919

“Am trăit toată istoria echipei ăsteia”, spune Anghel. Începând
cu celebrul meci de promovare din „C” în „B”, cu Electrodul
Slatina, „acel 18-0 când adversarii au fost adunați inclusiv de pe
la nunți”.
Și poveștile din „B”, unde Scorniceștiul n-a zăbovit decât un an,
sunt savuroase. Anghel rememorează o partidă cu Rapid, în Giulești:
„A fost arhiplin stadionul, lumea din București era curioasă să ne
vadă. Ne-au bătut cu 2-0 pe final, au dat Rontea și Șutru, iar
publicul cânta «Ura, drăguța mea, țăranul e pe câmp» și îl înjura
pe Ceaușescu!”.

CU FAZANUL... AM CĂZUT DE FAZAN

 

 

  Multe feluri de mâncare sunt pe lumea asta. De foarte multe am auzit și, o mică parte, am și mâncat. Mâncarea este, pentru mine, ca și pescuitul. Adică nu gășești un ac de pescuit la mine în casă dar ori de câte ori mi s-a ivit ocazia și, cineva, mi-a împrumut scule - am pescuit cu patimă. Așa și cu mâncarea. Nu sunt un gurmand dar când am avut ocazia să mănânânc un fel mai deosebit nu m-am dat la o parte. Astfel am mâncat la viața mea iepuri de casă și vânați – o droaie, melci, scoici, broaște de băltoacă, caracatiță și nu mai știu câte...Unele le-am apreciat altele nu.

   În vacanța aceasta am intrat cu nevasta într-un restaurant cu specific vânătoresc. Ce să mănânc eu acolo ? Am vazut meniul cu căprioară, urs, mistreț... toate gătite în fel și chip și ...mi-a sărit în ochi fazanul. Din copilărie când o întrebam pe maică-mea ce aveam de mâncare și, era mai supărată sau enervată, îmi răspundea scurt: „Fazan”. Așa că dacă mi s-a ivit ocazia și am găsit în meniul restaurantului zburătoarea respectivă sub formă de ostropel am comandat-o. Mi s-a adus. Am gustat. Prima impresia a fost că mănânc ceva...fad, cu un gust rețos, foarte grețos. Exclus guma de mestecat că aia este barem parfumată la început. Fazanul meu avea multă greață în el. Nu pot să descriu senzația, neplăcută, complex de neplăcută  de scârbă, repulsie, vomă...nu mai găsesc epitete. Viteaz,  m-am luptat cu micile bulănașe din farfurie, doar-doar să trec peste prima senzație și să descopăr paradisul gustativ dar nimic ! Greața mi-a rămas, am amorțit-o apoi cu multă bere și m-am jurat ca pe viitor să nu mai fac astfel de experiențe culinare. Am ajuns la vorba din bărâni parafrazată că  “ …cel mai bun fazan e porcul”.

  După ce am plecat din restaurant și mi s-au decantat primele impresiile de moment am analizat la rece pățania. Mi-am amintit că în filmele de epocă și moderne la mesele pantagruelice fazanul era servit cu tot cu penele caracteristice de parcă ar fi stat pe ouă, mai să zici că-i viu. Probabil că aici este tot secretul gustului. Trebuia servit și mâncat cu tot cu pene. Eu l-am mâncat fără pene. Așa mi-a fost  servit…

 

 

 

Ariciul

 

 

  L-am văzut unde mă așteptam cel mai puțin sa-l văd. Am colindat păduri, munți, am traversat ape... dar n-am vazut niciun țep de arici. L-am întînlit lângă blocul meu. Stau în Ploiești, cam la 200 de metri de linia care leagă Bucureștiul de Brașov și unde, practic, se termină orașul. Deci undeva la marginea dinspre vest a Ploieștiului, într-un cartier mare, relativ nou și plin de blocuri, se afle și blocul meu. Care se învecinează cu un parc și niște case scăpate la limită de demolările ceaușiste. Restul de jur împrejur numai blocuri.

  Îmi plimban cuțulușiul, un amestec de caniș cu nu știu ce...pe scurt metis, dar frumos. Era foarte devreme, abia se luminase de ziuă și era prin mai, anul trecut pe timpul Marii Pandalii, ăsta, Pandemii. Am văzut un morman cu tepi asistat de o pisică. Când m-am apropiat pisica a fugit. Ariciul – nu. Cățelul meu nu l-a băgat în seamă; pe el nu-l interesa nimic: nici oamenii, nici alți căței, nici pisici, nimic. Am dat ocol creaturii, am încercat să-l ating ușor cu piciorul, ușor nici să-l rănesc nici să mă rănesc. Nimic. N-a reacționat. L-am lăsat în plata Domnului. După ce m-am îndepărtat cățiva metri am întors capul înapoi: ariciului prinsese viață și se îndrepta spe casa din apropiere. Avea un bot ascuțit, ca o semilună și o față neară de tuci.

  L-am mai văzut și în următoarele două zile, cam la aceiași oră, dar mereu mai aproape de casa din apropiere. Apoi nu l-am mai văzut deloc. M-am uitat după el dar nimic.

  I-am povestit nevestei aventura si cum femeile le știu pe toate, în general și a mea în special, mi-a spus că și o colegă de serviciu a ei, care locuiește în altă margine mai îndepărtată a orașului, a văzut o familie întreagă de arici ieșită la plimbare.

Vulpile la munte

 

   Anul acesta pentru a treia oară m-am dus într-un mic concediu la Sinaia. Nu m-am plictisit și m-a susținut în alegerea mea și gandul că dacă un rege și-a trântit acolo un castel, eu un simplu muritor, n-an ajuns rege, deocamdată, merge să mă duc și eu de mai multe ori. Și nu mi-a părut rău. Am revăzut, m-am fâțâit de colo-colo prin Sinaia și prin împrejurimi, am facut poze-proaste că n-am avut vreme bună... mă rog, deci tot ce face un paltonar la munte.

  Dar ce n-am văzut eu niciodată în viață până atunci a fost o familie de vulpi aciuată la un hotel vecin, "Închis temporar". Timp de câteva zile, cât eram în hotel, am avut prilejul să le observ îndeaproape-de departe, o familie de vulpi. Cum toate semănau între ele mi-a fost greu să le număr și să le identific. N-am reușit acest lucru acest lucru decăt când le-am văzut pe toate deodată. Și asta s-a întânplat cănd am zărit vulpea venind de la o terasă din împrejurimi cu ceva alb în gură, probabil un pachețel cu măncare furat de undeva. Atunci s-au ițit de sub treapta unde se afla intrarea în vizuină trei cotoloni de pui.

De Sarbatoarea Sfintelor Pasti