Pastila de vorba

Anton Pann : despre căsătorie iarăși

„ După ce e urît, bea și tutun.
         Și
  Parcă e lovit în obraz cu leuca.
         Și
  L-a băgat mumă-sa în ladă și l-a mîncat moliile.
         Că adesea
  Mai multă înțelepciune găsești în fețele cele urîte
                                         decît în cele frumoase.
         De aceea
  Nu te uita-n pocitura-i,
  Ci vezi ce iese din gura-i.
         Dar
  Unde e minte multă, e și nebunie multă.”

Pastila de vorba

Anton Pann : despre căsătorie iarăși

 „  Te joci cu ea ca cu o păpușe.
               Și
    O faci de joacă înainte-ți pe taler.
               Că
    Cu binele de nu vei putea, iar cu răul nu faci nimica.


               Iubite tată !
    Bani d-aș avea, m-aș însura.
               Cum azis unul :
    Cu pușca seacă la vînat să nu pleci.
               Că
    Osul gol nici cîinele nu-l roade.
              Și
    La copaciul fără poame nimenea nu aruncă piatră.”

Pastila de vorba

Anton Pann : despre negoț iarăși

„ Lupul mănîncă și oile numărate.
  Unde este marfă, trebuie să fie și pagubă.
  Marfă gată bani așteptă.
           Și
  Apa trebuie să vie la matca ei și omul la teapa lui.
  La toate urma alege.
  Știe Dumnezeu al cui e sacul cu făina și podul cu slănina.”

Pastila de vorba

Anton Pann : despre negoț și tovaroșie
„          Totdeuna
  Socoteala deasă e frăție aleasă
           Că
  Din grăunțe mărunte se fac grămezi mai multe.
           Pentru că
  În oala acoperită nimenea nu știe ce fierbe.
           Și
  Omul de treabă nu iese din casă cu mîna goală.
          Mulți zic că
  Omului ce-i place, d-aie se-ngrașe.
          Însă
  Niciodată de tot pomul
  Nu se poate îngrășa omul.”

Pastila de vorba

Anton Pann : despre sluga și stăpîn iarăși

,,           De aceea,
  Cu mai marele tău nu-ți calul alerga
  Nici vrodată cu el ceva în plug nu băga.
             Pentru că
  Vai de cîinele care latră pe stăpînul său.
             Și
  Vai de vițelul care-mpunge vaca (pe muma sa).
             Și
  Vai de boul care-l înjungă și umblă să-l împungă.
  Vai de casa unde cotcorogest găinile și cocoșul tace !
            Și iarăși
  Vai cînd ajunge coada cap !
            Ci, cum a zis o femeie :
  Fie un băț descojit, tot să numește bărbat.
            Că
  Tu mare, eu mare, cine să tragă cizmele ?”
     

Pastila de vorba

Anton Pann : despre stăpîn și supus

,, Rugăciunea rău făcută
   Niciodată nu ajută,
   Ci cuvintemai puține și zise cum să cuvine.
           Cum a zis țiganul :
    Doamne ști ce gîndesc
    Nu mă mai țigănesc.
           Nu e zisă bine,căci
    Omul gîndește rele și bune.
    Gîndul omului e iad
    Și un adînc fără vad.
            Și așa 
    N-are nici coadă nici căpătîi.
            Ci la orice rău,
    Omul să zică în gîndul său :
     Doamne ferește de mai rău !”

        

Pastila de vorba

Anton Pann : despre timp și vîrstă iarăși

,,   Totdeuna
  Șade, dormitează
  Și deștept se visează.
     Cînd îl întrebi, îți răspunde :
  Curînd și degrabă, a treia zi după fierbințeală.
      Căci e
  Cu un picior în groapă și altul afară.
      Și
  N-a apucat să-i iasă sufletul ș-îi dă cu ,,Dumnezeu să-l ierte”.
     Își cheamă singur moartea :
  Treci, zi, treci noapte, apropie-te, moarte.
     Dar
  Omul cît să-mbătrîneacă tot cere să mai trăiască.”

Pstila de vorba

Anton Pann : despre cumplitate și zgîrcenie

„  Scumpul cu galantomul sînt doi vrăjmași neînpăcați,
      Și
   Bumbăcarul nu să uită cu ochi buni la cîinele alb.
   Zgîrcitul nici el nu mănîncă, nici pe altul nu va să vază mîncînd.
      Însă
   Cine se culcă nemîncat se scoală fără vreme.
   Stăpînul vinde și telalul nu se îndură să-l dea.
   Cîinele osul nu-l roade și nici pe altul nu lasă să-l roază.”

Pastila de vorba

 Anton Pann : despre iconomie

 „      De aceea
   Nici să te bolnăvești, nici să aibi trebuință de doftor.
        Că
   Cine trăiește nădăjduindu-se moare jinduindu-se.
   Ruda omului este punga cu banii și sacul cu mălaiul.
   Sătul la flămînd nu crede.
   Pînă vene cheful bogatului, iese sufletul săracului.
   În nădejdea tatii, moare mama.
   Nu nimic ca sănătatea și banii.
       Că
   Sănătetea face banii și banii sănătatea.
   Cînd ai bani ai și dușmani.”

Pastila de vorba

Anton Pann : despre ceartă şi neînvoire


 " Dumnezeu să te ferească 
   De bătaia cea orbească.
   Şi picioroanga schiopească.
          Povestea ţiganului :
   Care cum venea,
   Tot Udrea se chema.
         Zicînd :
   Lasă-l să-l moştenesc eu.
        Altul :
  Lasă-l pe seama mea, că eu sînt naşul lui.
        Şi altul iar :
  Lasă şi eu să-l ating,
  Spatele să-i mai încing."
      

Pastila de vorba

Anton Pann : despre ceartă şi neînvoire

 " Lasă-l să-şi împartă părul
   Cu furca (bătut ca mărul).
        Şi
   Pe cine-l mănîncă-n spinare
   Lasă-l să-i dea scărpinare.
        Şi
   Lasă-l să-i ia părul foc.
        Că nesupusului
   Mai bine o dată "na !"
   Decît tot "stăi, că ţ-oi da !"
         Şi decît
   Ţ-o fac ţie, ţine minte.
         Şi
   Ţ-o coc eu ţie, ţine minte."

Pastila de vorba

Anton Pann : despre iuţeală şi mînie iarăşi

" Cu răbdare şi tacere
  Se face agurida miere.
        Că
  Două pietre tari nu pot măcina bine.
        Iar
  Cine se iuţeşte la mînie pentru orce fie, e dobitocie.
       De aceea
   Nu fii iute ca piperul în toată vremea.
       Şi
   Nu umbla cu ţifna în nas.
       Nu fii ca 
    Văcarul care s-a mîniat pe nevastă şi nasul ş-a tăiat."

Pastila de vorba

Anton Pann : despre iuţeală şi mînie iarăşi

 " Cine se grăbeşte curînd osteneşte.
        Iar
   Încet, încet, departe ajungi.
         Că
   Lucrul bun anevoie se dobîndeşte.
         Şi
   Cu încetul se face oţetul.
         Şi
    Copaciul mare dintr-o aşchie nu se taie.
          De aceea,
    Nu te grăbi ca fata mare la argea* şi ca văduva la măritat."



* Loc amenajat pentru ţesutl pînzei

Pastila de vorba

Anton Pann : despre conversatii sau petreceri si glume

"  Glume nevinovate
   Sînt ca sarea în bucate.
        Că
    Cu rîsul şi cu glumele 
    Se culeg toamna prunele.
    Şi rachiul îl bea zapciul.
        Iar nu :
    Inima-mi crapă de foc
    Şi lui îi arde de joc.
        Şi
    Inima plînge şi el rîde.
        Ci cum am zis :
    Toate au vremea lor.
    Şi cînd glumeşti."
      

Pastila de vorba

Anton Pann : despre lucruri şi cercetări

" Geaba vii, geaba te duci,
  Geaba spargi nişte papuci.
  A plecat prin mahalale,
  Să umble ca haimanale (vagabonţi).
     Adăogînd că
  Că dacă şade el degeabă,
  Gîndeşte că toţi n-au treabă.
     Şi
  I se uraşte şezînd,
  Nici o treabă neavînd."

Pastila de vorba

Anton Pann : despre neunire şi neînţelegere

" M-a îmbătrînit, mi-a scos peri albi.
      Şi ea
  Şade tot abanos, ţeapăn şi vîrtos.
      Că
  Dracul cît trăieşte nu îmbătrîneşte.
      Şi
  Drac mort n-a văzut nimenea vreodată.
       Se vede că
  Are nouă suflete ca pisica.
       Iar mie
  Ziua şi noaptea îmi roagă moartea.
       Iaca
  Nişte zile amărîte,
  Necăjite şi tîrîte."

Pastila de vorba

 Anton Pann : despre căsătorie iarăşi.

 " Nu trebuie să rîdem de zidirea lui Dumnezeu.
      Că
   Cine a făcut bunul
   A făcut şi nebunul.
       Şi
   Cine a făcut pe bogatul
   A făcut şi pe argatul.
      De aceea să nu zicem :
   Urît tată l-a făcut (sau a avut).
       Şi
   După ce e prost, îl cheamă şi Vladu."

Pastila de vorba

Anton Pann : despre căsătorie iarăşi

 " Trăiesc împreună 
   Ca pîinea a bună.
       Toţi zic că
   Două muieri într-un loc
   Nu trăiesc, se ceartă foc.
       Dar e vorbă : 
   Pînă nu ne potrivim
   Amîndoi nu ne-încuscrim 
        Căci
   Prostul cu proist cînd trăieşte,
   Lesne se îngăduieşte.
        Şi atunci,
   Parcă i-a făcut un tată şi o mamă.
        Şi
   Parcă a tunat şi i-au adunat."

Pastila de vorba

Anton Pann: despre căsătorie iarăşi


" Decît să-şi păzească nevasta, mai bine crîngul cu iepurii.


          Că ea e
Ca pisica, sapă şi înveleşte.
          Însă
Dumnezeu nu sparge două case.
          Că
Îşi  nemereşte sacul petecul.
         Şi
Vine rîncedul lîngă muced.
         Şi
Îşi găseşte tingirea capacul.
         Cine-i vede zice :
Şi ea, şi el amîndoi
Vai de ei ! două nevoi"

Pastila de vorba

Anton Pann : despre căsătorie iarăşi

" Umblă întărîtînd cîinii prin mahala.
          Întrebînd :
   Vecinică surioară, bărbatul meu e la moară,
   Nu ştiu oare o să vie, or să-mi iau altă soţie*.
          Şi
   Vecină dă-mi bărbatul tău, ce-mi ţi pisălogul meu ?
   Una gîndeşte şi alta vorbeşte.
         Dar ele sînt :
   Trage-mă tu mereu
   Şi lasă că plîng eu.
         Şi
   Din gură : fugi la nevoi,
   Din inimă : vin', că voi."