Ce sa mai zic? Nu mă miră. Și fotbalul, ca orice din România noastră de astăzi, oglindesc o fațetă al întregului ansamblu, ansanblu care este prost. Vorba lui Brâncuși: "V-am lăsat săraci și proști, v-am găsit și mai săraci și mai proști". Asta o voi amănunți eu altădată. Dar acum mă preocupă altceva. Mi-am adus aminte de meciul memorabil pe care l-a jucat România cu Iugoslavia la 13 noiembrie 1977 pentru Campionatul Mondial din 1978. Nu intru în amănunte. M-a impresionat și atunci și acum modul în care iugoslavii au reacționat după bătaia administrată de români, la Zagreb, cu 2-0 (8 mai 1977). După aceasta bătaie iugoslavii au venit la București cu toată echipa schimbată, au păstrat doar doi titulari din vechea echipă, au schimbat chiar și antrenorul - zice internerul, și ne-au bătut cu 6-4. Deci în acele condiții, cu spatele la zid cum se zice, au avut curajul să o ia practic de la zero. Că o echipă naționala se face în trei-patru ani de zile etc, etc, etc. Iugoslavii n-au știut lucrul acesta, au schimbat naționala și ne-au bătut și la Bucureșticu 6-4. Am fi făcut noi așa ceva adică să chimbăm toată echipa întru-un moment crucial? Nu! Niciodată! Asta este concepția noastră despre fotbal și viață...
