miercuri, 21 iulie 2021

CU FAZANUL... AM CĂZUT DE FAZAN

 


 

  Multe feluri de mâncare sunt pe lumea asta. De foarte multe am auzit și, o mică parte, am și mâncat. Mâncarea este, pentru mine, ca și pescuitul. Adică nu gășești un ac de pescuit la mine în casă dar ori de câte ori mi s-a ivit ocazia și, cineva, mi-a împrumut scule - am pescuit cu patimă. Așa și cu mâncarea. Nu sunt un gurmand dar când am avut ocazia să mănânânc un fel mai deosebit nu m-am dat la o parte. Astfel am mâncat la viața mea iepuri de casă și vânați – o droaie, melci, scoici, broaște de băltoacă, caracatiță și nu mai știu câte...Unele le-am apreciat altele nu.

   În vacanța aceasta am intrat cu nevasta într-un restaurant cu specific vânătoresc. Ce să mănânc eu acolo ? Am vazut meniul cu căprioară, urs, mistreț... toate gătite în fel și chip și ...mi-a sărit în ochi fazanul. Din copilărie când o întrebam pe maică-mea ce aveam de mâncare și, era mai supărată sau enervată, îmi răspundea scurt: „Fazan”. Așa că dacă mi s-a ivit ocazia și am găsit în meniul restaurantului zburătoarea respectivă sub formă de ostropel am comandat-o. Mi s-a adus. Am gustat. Prima impresia a fost că mănânc ceva...fad, cu un gust rețos, foarte grețos. Exclus guma de mestecat că aia este barem parfumată la început. Fazanul meu avea multă greață în el. Nu pot să descriu senzația, neplăcută, complex de neplăcută  de scârbă, repulsie, vomă...nu mai găsesc epitete. Viteaz,  m-am luptat cu micile bulănașe din farfurie, doar-doar să trec peste prima senzație și să descopăr paradisul gustativ dar nimic ! Greața mi-a rămas, am amorțit-o apoi cu multă bere și m-am jurat ca pe viitor să nu mai fac astfel de experiențe culinare. Am ajuns la vorba din bărâni parafrazată că  “ …cel mai bun fazan e porcul”.

  După ce am plecat din restaurant și mi s-au decantat primele impresiile de moment am analizat la rece pățania. Mi-am amintit că în filmele de epocă și moderne la mesele pantagruelice fazanul era servit cu tot cu penele caracteristice de parcă ar fi stat pe ouă, mai să zici că-i viu. Probabil că aici este tot secretul gustului. Trebuia servit și mâncat cu tot cu pene. Eu l-am mâncat fără pene. Așa mi-a fost  servit…

 

 

 

Schengen un "loc prea îndepărtat"

   .. .ca să parafrazez titlul unei celebre cărți dar și un film. Că suntem cetățeni de mâna a II-a bla, bla  bla. Dar chiar  Suntem cetățe...