Un scor
al meciului neverosibil, fluviu, ocean.. și imediat după meci mi-am adus aminte
de “Viitorul”
Scornicești și scorul lor de
18 la 0 cu “Electrodul” Slatina. Aia echipă, românească, de-a noastră, din popor. Acum dacă mă
gândesc bine cu un pic de efort poate olandezele egalau performanța
Scorniceșrilor. Dar n-au egalat-o. Ca românul, nu-i așa, nu-i nici unul sau vorba
lui Constantin Tănase: “Ca la noi la nimenea”.
Dar, măcar, am văzut și eu fotbal adevărat după
oroarea care s-a numit Campionatul European de Fotbal 2020. Toți se băgau cu
fundul în poartă și așteptau loviturile de la 11 metrii. Pîi mai bine decât să
se mai chinuie să înceapă direct cu loviturile de la 11 metrii. Nici aleargătură,
efort, transpirație etc. Că dacă joacă-șutează prost se schimbă antrenorul și
nu jucătorii. Că așa este în fotbalul modern…
https://www.prosport.ro/sport-life/special/reportaj-savuros-povestea-echipei-lui-ceausescu-5744919
“Am trăit toată istoria echipei ăsteia”, spune Anghel.
Începând
cu celebrul meci de promovare din „C” în „B”, cu Electrodul
Slatina, „acel
18-0 când adversarii au fost adunați inclusiv de pe
la nunți”.
Și poveștile din „B”, unde Scorniceștiul n-a zăbovit decât un an,
sunt savuroase. Anghel rememorează o partidă cu Rapid, în Giulești:
„A fost arhiplin stadionul, lumea din București era curioasă să ne
vadă. Ne-au bătut cu 2-0 pe final, au dat Rontea și Șutru, iar
publicul cânta «Ura, drăguța mea, țăranul e pe câmp» și îl înjura
pe Ceaușescu!”.
