Pastila de vorba

Anton Pann : despre pedanţi* sau copilăroşi

" Ar vrea să facă şi el,

Dar nu ştie în ce fel.

Şi el rosti de să plăti

Povestea ăluia :

Zile înşirate, fire încurcate,

Pînză rău ţesută şi vremea pierdută.

S-o lovi, nu s-o lovi,

Na-ţ-o frîntă că ţi-am dres-o.

Unde chiorăşte** şi unde loveşte.

Cel copilăros totdeuna

Gîndeşte în mintea-i adîncă

Numai el pîine mănîncă,

Şi alţii mînîncă paie

Ca vitele din copaie.

Dar însă

Vorba-n colţuri şi rotundă

Fără cercuri se înfundă."

* Sensul greşţit pe care-l dă Pann cuvîntului pedant provine din apropierea cu grecescul "copil" (nu se pot reproduce caracterele greceşti - conform volumului 1 Bibliateca pentru toţi Anton Pann " Povestea vorbii") .

** Ochit.

Pastila de vorba

Anton Pann : despre cusururi şi urîciuni

" Ce e frumos poartă şi ponos.

Fiecare trage spuza pe turta lui.

Lesne a judeca pe altul.

Că

Nu te pricepi să împarţi un pai la doi boi.

Şi că

Cu ce dascăl lăcuieşte

Aşa carte-alcătuieşte.

Aşa e lumea asta :

Rîde om de om şi dracu de toţi."

Pastila de vorba

Anton Pann : despre timp şi vîrstă iarăşi.

" Şi

Calul bătrîn, un maestru

Nu-l poate învăţa boiastru.

Şi

Armăsarul cînd îmbătrîneşte

La rîşniţ-ajunge de rîşneşte.

Că

Şi măgarule bătrîn, dar îl încalecă şi copiii.

Însă

Lupul cînd îmbătrîneşte, toate javrele îl latră.

Că

Valea e tot aia, dar nu e potecaau aia.

Şi

Dacă la patruzeci n-am putut, la optzeci ce o să poci ?!

D-aci-nainte sapa şi lopata.

Şi

Viaţa cîrpită cu aşa.

Că

Vorbeşte cu duşii după lume."

Pastila de vorba

Anton Pann : despre timp şi vîrstă

" Umblînd să mă prinz în danţ,

Dînd un ban, inrai în lanţ (horă),

Şi de voie dau cinci, şaşe,

Ca să scap şi să mă lase.

Babele însă zic :

Am ajuns să ne ia copii în picioare.

Zicînd :

N-are dinţi să roază pîinea ş-îi cere inima mere acre.

Şi

Nu să lasă nici o babă,

Căci e bătrînă şi slabă,

Ci pentru că-i zic "mamă"

Şi n-o mai bag în seamă.

Şi că

Pruncul şi bătrînu-n toate

Fără doică nu să poate."

Joia neagră în faţa Gării de Nord din Bucureşti

Alaltăieri, joi fiind, a fost o joie neagră pentru cîţiva conducă...pardon ! şoferi particulari din Bucureşti. Şi să vă povestesc. M-am nimerit pe la ora 11,30 prin faţa Gării de Nord din Bucureşti şi aşteptam paşnic autobuzul 205 să mă ducă unde aveam eu treabă. Privind încolo şi-ncoace prin împrejur văd cum pe colţul dinspre Bd. Griviţei, al peronului de la intrare în gară nişte băieţi îmbrăcaţi în ţoale portocalii săltau nişte autoturisme parcate ilegal. Rapizi, eficienţi şi silenţioşi în 20 de minute au săltat 3 maşini mici parcate nereglementar şi au încărcat maşinile păcătoase pe nişte autoplatforme auto timp în care nici un păgubaş nu apăruse. Ba la finalul acţiunii încă o platformă goală a hingherii de maşini - cum îi numesc popular şoferii, s-a învîrtit pe la locul faptei, dar neavînd client a tulit-o spre alte meleaguri. Sincer să fiu eu m-am bucurat de fapta hingherilor. Că nu sînt locuri de parcare în Bucureşti şi în general în România este o certidune dureroasă pentru buzunarul şoferilor. Însă nu sînt de acord cu şmecherii care văd bine că este staţie de autobuz (chiar este scris cu vopsea galbenă pe asfalt magicul cuvînt "BUS") şi totuşi îşi parchează maşinile chiar în acel loc asfel ca lumea proastă care nu are maşini mici sau bani de taxi trebuie să se strecoare cu bagaje printre ele ca să accede în autobuzele RATB-ului. Deci bravo hingherilor !

Mai jos am ataşat nişte poze făcute în timpul acţiunii. Nu am prins decît săltarea ultimilelor două maşini.

Pe mine m-a amuzat scena. Nu la fel şi pe şoferii păţiţi. Dar ce să-i faci ...Aşa este viaţa şi nu toată lumea are simţul umorului. La hingheri mă refer...

Pastila de vorba

Anron Pann : despre sănătate şi boale

" În deşert sînt toate

Dacă este moarte !

Că

Astăzi cîţi mîncăm şi bem

Şi mîine nu mai sîntem !

Şi

Vremea toate le mistuieşte !

Că

Mulţi copaci pe dinafară să văd frumoşi

Şi pe dinlăuntru sînt putrezi, scorburoşi.

Şi apoi,

E mult de la mînă pîn' la gură, de pe astăzi pînă mîine !

Rar găseşti

Om tare de sfînt."

Mama i-a mîncat cariera lui Adrian Mutu

Aşa este. Pe Realitatea Tv am văzut eu cum mama lui Mutu a declarat că la vizita ei în Italia a luat cu ea pastilele de slăbit. Probabil că le-a lăsat la vedere şi copilul Mutu le-a găsit şi le-a băgat în gură. Ca copilu', ce găseşte bagă-n gură...Mamă înconştientă. Uite aşa şi-a ratat cariera un mare fotbalist. Că vorba aceea vre-o trei-patru ani avea toată viaţa înainte. Dar neglijenţa unui părinte poate duce la fapte incalificabile. Sau i le-o fi dat ea, dar nu cred pentru că Mutu este destul de slab...de înger, că la trup nu poţi să zice că arată ca Ronaldo la apusul carierei sportive. Deci graşelile părinţilor le plătesc copiii...

Pastila de vorba

Anton Pann : despre făgăduieli şi daruri

" Muierea

"Fierbe sîngele în tine ca într-o coaje de rac."

"Bun de gură, rău de lucru."

"Cu sufletul viteaz şi cu trup leneş."

"Viermii te mănîncă de viu."

Nu-şi vezi casa ?

"Cînd mălai are, saren-are; cînd sare are mălai n-are."

"Îţi chiorăiesc maţele de foame."

"N-ai para chioară şi lenea te doboară."

"Am ajuns de poveste în ţară."

Pastila de vorba

Anton Pann : despre împrumutare şi plată

" Că

Împrumuţi pentru dobîndă şi pierzi capetele*.

Adică

Pentru un cui pierzi o potcoavă.

E mai bine cînd

Iei c-o mînă şi dai cu alta.

Iar

Cine n-are cal să urce pe jos la deal.

Şi

Dacă n-ai treabă, fă-te martor, iar dacă ai bani, fă-te chezaş.

Dar însă,

Datoria nu moare niciodată

Că

Te împrumuţi nuiele, gardul să prăpădeşte, datoria nu putrezeşte."

* Capitalul.

Pastila de vorba

Anton Pann : despre cumplitate şi zgîrcenie

" Vulpea în pădure, şi el îi vinde pielea în tîrg.

Îl facce să umble după potcoave de cai morţi.

Ş-a găsit icoană să se închine.

Scumpul cumpără stafide şi cere să-i adaoge piper.

Pune brînză în strachină şi întinge p-alăturea.

Umblă să scoaţă două piei după oaie.

Dar totdeauna

Scumpul mai mult păgubeşte şi leneşul mai mult aleargă."

Pastila de vorba

Anton Pann : despre iconomie.

" Nu risipi meiul, c-anevoie se adună.

Că

Soarele şi iar nu poate să le încălzească toate.

Ci

Cînd însetează curtea ta, apa-n drum nu lepăda.

Şi

Apa limpede pînă nu vei vedea

Cea tulbure n-o lepăda.

Şi

Pînă nu vei vedea pe cel bun, nu lepăda pe cel prost.

Că

Cine o ia prea lată rămîne cu ea necrăpată.

Îl găsesc frigurile pungii.

Şi apoi

Nu e mai grea boală decît punga goală.

Că

Omul făr' de bani e ca pasărea fără aripi : cînd dă să

zboare, cade jos şi moare."