În
premieră la transmisiile de la Olimpiadă Eurosportul transmite pe 6 canale
deodată. La Rio au fost doar partu canale sau poate n-am știut eu, mă rog...Și
tot în premieră am văzut și văd meciuri fără nici un comentariu. Așa ceva chiar
că n-am văzut niciodată. Hai că fără spectatori, decât cu pandalia pardon !
pandemia am mai văzut. Dar fără comentariu la televizor n-am mai văzut. Am avut
aceiași impresie ca atunci când mă duceam la stadion și mă uitam la meciuri din
sală de handbal, baschet sau ce se mai juca. Teribilă impresie !
Dar meciurile de fobal femenin mi-au plăcut la
nebunie pe toate câte le-am văzut până acum. Deschise, cu angajament, de la o
poartă la alta și, mai ales, cu multe goleri. Ăsta este fotbalul adevărat: cu goluri și faze tari să-ți stea inima în loc. Publicul
vrea să vadă luptă, angajament, dăruire și goluri, cât mai multe goluri. Mi-a
rămas în memorie un meci pe care l-a jucat Bayern Munchen cu nu mai știu ce
echipă din campionatul german. Meciul as-a jucat anul trecut și tot fără
spectatori dar televizat. Conducea Bayer-ul cu 5-0, era minutul 86, și tot
Bayerul era călare pe adversar. Nu
degeaba se zice de ani de zile că “pe nemți să fi sigur că i-ai bătut doar când îi vezi urcați în autocar”.
Meciul are 90 de minute plus prelungiri: tot ca să joci. Dar să joci ! Nu
trageri de timp ghiolbănești,
temporizări tâmpite cu pasă dată în spate la portar de la mijlocul terenului și
aranjări de mingie pentru lovituri libere cu gingășie de parcă mingia ar fi din
porțelan de Sevres. Asta am văzut la recentul încheiatul Campionat European.
Și acum, când mi-au arătat ce frumos au
jucat la Olimpiada din Japonia femeile în cele trei-patru jocuri la care m-am
uita, m-a umplut de plăcere. “Deci se poate tovarăși, se poate, dar numai să se vrea !”