Anton Pann : despre timp şi vîrstă
" Umblînd să mă prinz în danţ,
Dînd un ban, inrai în lanţ (horă),
Şi de voie dau cinci, şaşe,
Ca să scap şi să mă lase.
Babele însă zic :
Am ajuns să ne ia copii în picioare.
Zicînd :
N-are dinţi să roază pîinea ş-îi cere inima mere acre.
Şi
Nu să lasă nici o babă,
Căci e bătrînă şi slabă,
Ci pentru că-i zic "mamă"
Şi n-o mai bag în seamă.
Şi că
Pruncul şi bătrînu-n toate
Fără doică nu să poate."
