Anton Pann : despre ceartă şi neînvoire.
" Ca cîinele,
Se pomeneşte din cale
Dă coada tocma în vale.
Ş-apoi,
S-a spart pricina-n sobor
Tot în capul lor.
Fiindcă a fost
Cu învăţatul altuia şi cu părul său.
Că
Altui ce-i pasă de păsul tău.
El zice :
N-o se cînte cocoşul meu pe gardul lui.
Deşi,
După nor şi ploaie, răsare şi soare.
De aceea
Ţine minte în tot vacul
Şi nu-ţi băga-n cîrd cu dracul.
Ci
Lasă-l să-şi împarţă părul
Cu furca (bătut ca mărul)."
